Manifestari spirituale repetabile, obiceiurile sau datinile s-au constituit, de-a lungul vietuirii omului pe Pamant, ca “randuieli necesare restabilirii echilibrului si ordinii sociale”. Datinile au implinit momente capitale din viata omului: nasterea, nunta si moartea.

Obiceiurile au contribuit intotdeaunala inchegarea unei colectivitati, la pastrarea formelor traditionale de viata. Credintele au jucat un rol cu atat mai mare in viata oamenilor, cu cat colectivitatile folclorice s-au gasit pe o treapta mai arhaica a dezvoltarii sociale. Prin treapta arhaica inteleg acel nivel cat mai simplu de trai si cat mai aproape de esenta.

Dupa imprejurari si necesitati, colectivitatea traditionala practica obiceiul fie in grup fie individual. In orice forma il practica, omul credea in obicei si-l reapecta. Fiecare membru al colectivitatii cauta sa-l indeplineasca, nu incerca sa i se sustraga, respecta traditia. Obiceiurile, ceremoniile, riturile reflecta conceptia oamenilor despre lume, reflecta contextul socio-cultural in care traiau.

Printul Charles spunea foarte frumos intr-un documentar despre Romania: La aceasta tara e de iubit vesnicia ei. Un lucru atat de remarcabil! Este aproape ca in povestile copilariei. Oamenii de aici isi doresc acest sentiment de apartenenta la tinuturile lor. Avem atat de multe de invatat de la Transilvania. E ultimul colt din Europa unde mai vedem cu adevarat zone autentice. 

Este remarcabil ca un om ce nu apartine acestui neam vorbeste asa de frumos despre acest taram de vis numit Romania.