Femeile Maramuresului și-au îmbrăcat familia, casele și bisericile cu arta țesutului in teară ( război), cu migaleala acului de cusut si cu osteneala ochilor in noptile lungi de iarna, întrupând astfel straie si covoare, țoluri si cergi, traiste și trăistuțe, fețe de masă și îmbrăcăminte de pat.

În fiecare casă de gazde, se află în camera bună “ruda” – zestrea si mândria fetelor, cu țesături din lână și cânepă, cu toată îmbracamintea necesară unei case vrednice și frumoase. Țesăturile sunt lucrate și colorate diferit, în funcție de locul și cinstea date fiecăreia. Lucrate cu motive geometrice, în culori contrastante, covoarele au o bordură cu șiruri de reprezentări antropomorfe sau umane, cum ar fi “hora cu cătane” sau “calul și călărețul”. Ștergurile au un colorit puternic, în tonuri primare de rosu și negru, cu motive mari, asemănătoare celor de pe covoare. Cergile au o cromatică de două, până la patru culori. Țesăturile autentice sunt cele vopsite în culori naturale, extrase din plante și din coaja copacilor. La Botiza, femeile culeg peste vară flori și frunze, rădăcini și scoarță de copac, și cu ele vopsesc lâna , împletind apoi simboluri păgâne și creștine în covoare minunate.

Casele Maramuresului sunt așternute cu frumusețe si culoare, cu dragoste si respect pentru traditie , cu caldură și ospitalitate în așteptare veșnică de oaspeți.