Preocuparea pentru prelucrarea artistica a lemnului isi gaseste multiple explicatii, dar una dintre cele mai plauzibile consta in aceea ca materialul se preteaza la intrebuintari diverse, cu multa usurinta, iar decorarea propriu-zisa se realizeaza cu unelte simple (topor, barda, dalta, briceag), nepresupunand tehnologii elaborate minutios. Un alt argument il poate constitui faptul ca lemnul a fost prelucrat artistic de om inaintea lutului, constituind astfel materialul asupra caruia s-au imprimat primele insemne decorative.

Din punct de vedere al tehnicilor folosite, nu se poate vorbi de sculptura in lemn propriu-zisa, intrucat rareori se realizeaza detasarea completa a unui volum, insa se folosesc alte tehnici: crestarea, incizia, pirogravarea, intarsia, cojirea, incovoierea, cioplirea, infasurarea si impletirea, incrustarea si, in cazuri deosebite, tehnica ronde-bosse, de asemenea, perforarea (traforarea), iar pentru botele ciobanesti turnarea sau umplerea cu metal (cositor). Sub raport ornamental, obiectele de lemn incearca sa suplineasca, prin mijloace de expresie proprii, lipsa culorii, urmarindu-se indeobste evidentierea insusirilor naturale ale esentei lemnoase.

case din lemn
Din punct de vedere morfologic, pot fi distinse mai multe categorii de elemente, motive si compozitii ornamentale: geometrice, zoomorfe, fitomorfe, cosmice, liber desenate si mixte. Ca motive antropomorfe s-a identificat reprezentarea realista a doua motive: mana in varianta pumn si capul de om, motive desprinse din partea superioara a botelor ciobanesti. Compozitia antropomorfa realizata prin incizie este foarte des intalnita si, de obicei, expune ciobanul cu oile in diferite ipostaze.

Ca motive ornamentale geometrice se pot distinge dintele de lup, zimtii, spirala si cercul incizat sau decupat prin care se face trecerea spre cosmomorf realizandu-se decoratii de mare vechime ca roza vanturilor, sau motivul solar in toate variantele lui. Se intalnesc, de asemenea, patratul, rombul, sau arcul de cerc si funia sau torsada prin care se realizeaza zoomorful reprezentarii sarpelui, iar ornamentele vegetale, de obicei reprezentate in maniera naturalista si uneori stilizat – crenguta de brad, frunza, conul, floarea – recurg la rezolvarea motivului in functie de tehnica folosita tot prin tusa dreapta sau curba derivata din arc de cerc.

lemn3
Unele obiecte, in special cele din inventarul pastoral, ca: lacra, scafa, cupa, apoi unele forme de batalau, pilug si brai sunt realizate prin strunjire si, de multe ori, ornamentate ulterior cu motive pur geometrice ordonate intr-un ritm statornic circular. De altfel, nici productia dogarului, precum totalitatea vaselor formate din doage nu beneficiaza de aportul unei decorari exprese, pirogravura completand decorativ aceste piese.

Unul din obiectele cele mai comune si mai variat ornamentate este lingura, indispensabila oricarei stani sau gospodarii pastoresti, dintre care confectionarea unora depaseste sfera mestesugului de lingurar, intrucat ornamentarea lor dovedeste talent artistic deosebit. Dintre mesterii cei mai renumiti de linguri sunt cunoscuti Florea Doroftei si Ion Craciun.

lemn7

Botele ciobanesti solicita o tratare mai atenta, intrucat, in afara de multipla ei functionalitate se presupune ca ar avea la baza rabusul, bota-rabus. Momentul in care semnul de rabus de pe bota ciobaneasca se transforma in ornament presupune, probabil, existenta unor valori afective deosebite, iar in realizarea lor, tehnicile sunt variate, aparand adesea motive neasteptate cum ar fi steaua sau steluta, soarele si luna. Rareori apar stilizari heraldice. Tehnicile cele mai frecvente de decorare a botelor sunt crestarea, incizia, cojirea, precum si parlirea, care consta in realizarea motivului ornamental in negativ, dupa care urmeaza arderea la para focului pana se obtine carbonizarea superficiala a partii cojite, in final indepartandu-se coaja ramasa, obtinandu-se astfel pozitivul ornamentului.

Pirogravarea este tehnica ce se obtine prin realizarea motivelor ornamentale cu ajutorul unui fier inrosit in foc. Ca forma simplista a parlirii este trecerea unei bote cojite prin para focului urmarindu-se inlaturarea tuturor asperitatilor pentru a se obtine ulterior luciul ei prin frecare cu un postav aspru. In localitate au existat bote ciobanesti – fluier a caror ornamentare vadeste respectarea unor norme ferme de executie, presupunand folosirea unor unelte speciale, cum ar fi fierul lung pentru arsul orificiului interior sau in mai rare cazuri sfredelul lung utilizat in acelasi scop. Prin arderea orificiului interior al unei bote-fluier se presupune consumarea unui interval de timp indelungat, cat si o deosebita indemanare a creatorului.

Fluierul fara dop arareori este confectionat din lemn, in comuna si in intreaga zona sunt folosite fluierele din alama sau arama si mai rar aluminiu, adevarata arta atat in confectionare, cat si in interpretare, avand-o fluierul mare sau cavalul realizat invariabil din lemn de foioase. Ornamentica acestuia atinge culmi de maiestrie, iar motivele distribuite de regula in doua registre neproportionale incanta in rigoare si finete. Sunt reluate de obicei motivele botelor ciobanesti, in care uneori elementul concentric pur se disociaza in spiral unduind printre spatiile dintre gauri si unind cele doua registre..

fluier2