In sfarsit a venit si ziua in care am hotarat sa plec spre Horezu. Documnetarea pe care am facut-o pe internet mi-a aratat ca aceasta zona chiar merita vazuta. De ce ?…Din simplu motiv ca acolo sunt conditiile pe care le caut in orice locatie in care doresc sa merg, adica sa gasesc si obiective turistice si sa pot intra in contact cu tradiitile noastre.

Aceasta zona le contine pe amandoua. Aici se gasesc vestitele cule oltenesti care sunt case fortificate, aici poti vizita manastiri renumite precum Manastirea Horezu care este cea mai frumoasa manastire in stil brancovenesc din Romania. Tot aici se gasesc si Manastirea Bistrita cu o biblioteca de peste 4000 de carti, si Manastirea Arnota, putin izolata, micuta dar cu o viata de obste deosebit de intensa.

Pentru iubitorii de drumetii exista aici Cheile Bistritei, care sunt cele mai inguste chei din cate se gasesc in tara noastra. A existat aici si o mocanita care mergea in interiorul acestui defileu pe care il face Bistrita, care a fost folosita pentru a cara busteni adusi din muntii.

In ceea ce priveste traditiile populare Horezu este declarata Zona UNESCO a Patrimoniului cultural Universal si aceasta datorita mestesugului olaritului a carui origini se pierde in negura vremurilor.

Asa cum spumeam eram foarte nerabdator sa plec, asa ca m-am sculat devreme si dimineata la ora 8.00 eram deja in masina. Am iesit din Bucuresti prin cartierul Militari si de acolo pe autostrada A1 pana la Pitesti. De fapt traseul a fost Bucuresti-Pitesti.Ramnicu Valcea-Horezu. Sunt 220km si drumul se parcurge destul de usor. Putine serpentine de la Pitesti la Ramnicu Valcea dar frumusetea drumului “face toti banii”.

Am ajuns la Horezu cam pe la pranz si m-am oprit direct la punctul de informare turistica unde am stat de vorba cu cel care conducea acest punct. Un tip deosebit de amabil si foarte bine documentat in legatura cu zona Horezu. Dupa ce am ascultat toate indicatiile lui, am plecat sa vizitez “Culele de la Maldaresti”, manastirile despre care ti-am spus mai sus ca merita vizitate. Apoi am facut o mica “plimbare” prin cheile Bistritei si m-am intors in Horezu. M-am cazat la “Casa Duca” unde am dormit ca bebe-ul dupa o zi intrega de vizitat.

A doua zi am poposit la un mester sau mai bine zis o mesterita olar care isi spunea “tanti Vasilica”, a carui nume de familie era Olaru. Interesanta conincidenta intre nume si profesie, pentru ca ce facea ea era deja o profesie. Aceasta experienta am sa ti-o impartasesc in articolul urmator, pentru ca a fost cu totul si cu totul inedita.

Deci, daca vrei sa mergi in aceasta zona nu ezita niciodata pentru ca este o zona minunata. Daca vrei sa mergi cu prietenii, eu organizez excursii cu masina personala in care fac si program turistic si workshop cu tanti Vaslica si vei pleca acasa cu un vas de Horezu facut de tine, asa cum am plecat si eu cu un vas facut de mine.

 

Multa pace si lumina!